Daca ar fi intruna satisfacuta chiar si placerea de a manca ciocolata ar sfarsi prin a pali.
Placerea este o creatura vicleana. O cunoastem atunci cand o simtim…si este normal si de la sine inteles sa vrem mai mult, si mai mult. Dar ce se intampla cu ceea ce obtinem in opozitie cu placerea creata? Ce se intampla cu obezitatea, vinovatia si tenul ruinat? Dar cu traseul de la placere la dependenta.
De ce ne place atat de mult ciocolata?
Ma gandesc la adevarata ciocolata: neagra, stralucitoare, care se topeste in gura, are un gust divin si ofera o profunda satisfactie. Interesant cum bucati mici dintr-o ciocolata cu adevarat buna poate sa-ti dea o satisfactie asa de profunda si prelungita. O ciocolata neagra de calitate nu te lasa sa cersesti mai mult.
RăspundețiȘtergereDaca va place ciocolata, dar va simtiti vinovati ca rontaiti prea mult, treceti la o ciocolata adevarata...de calitate...veti manca mai putin si va va placea cu siguranta mai mult
Mie una imi place ‘asa de mult’ ciocolata pt ca nu ma gandesc nicio clipa atunci cand mananc o ciocolata buna ca o sa ajung obeza, nu ma simt in niciun fel vinovata si cu atat mai putin ca gustul dulce acrisor imi ruineaza tenul. Nici macar nu gandesc, ci doar savurez. Placere pura, fara prea multe ganduri. Nici macar cele legate de dependenta. Sunt suficient de puternica sa fac fata acestei dependente, pe care o imbratisez cu drag daca asa se numeste cand te lasi dusa de placerea gustului.
RăspundețiȘtergerePot trai impacata cu dependenta de lucrurile bune, care ma fac mai fericita
Si daca in continuare te simti vinovata ca iti place prea mult ciocolata, afla ca nu ai de ce:
http://cevadulcecudichis.blogspot.com/2010/02/ciocolata-este-buna.html
Tindem sa dorim lucrurile care ne fac placere...dar placerea si dorinta sunt lucruri diferite care ne pot duce in directii diferite...nu dorim intotdeauna lucrurile care ne fac placere si nu obtinem intotdeauna placere din lucrurile pe care le dorim. "Tanjim dupa lucrurile care ne lasa flamanzi"
RăspundețiȘtergere