Oricat am fi de ‘anti-sarbatori’ fortate si evenimente care trebuie savurate orice-ar fi, indiferent daca noi simtim ca avem sau nu de sarbatorit, martisorul are un dar pe care nimic nu il poate lua.
Ne aduce speranta in suflet, speranta ca putem sa o mai luam inca o data de la capat, si sa cautam implinirile pentru care mai credem ca merita sa luptam.. sau chiar sa ne gasim alte dorinte in care sa credem
Speranta ca poate de data asta vom primi ce ne dorim.. de la el, de la cei pentru care suntem totusi ‘femei’, de la primavara din sulfet sau de la cea care reda viata in jurul nostru, de la noi insine, de la cei de la care ne asteptam mai putin
Speranta ca vom face mai bine, ca vom avea ce conteaza, ca vom putea da mai mult, ca vom regreta mai putin, vom uita ce ne doare, ca vom gasi linistea unde avem nevoie, ca vom ierta si vom fi iertati, ca nu ne vom pierde speranta, si toate celelalte lucururi intime sufletelui nostru
Tu ce sperante ai pentru primavara asta?
luni, 1 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Speram tot timpul la mai bine insa sa nu uitam sa traim clipa, prezentul...sa nu mai tot facem planuri (de cele mai multe ori nu ies). Am citit undeva si mi-am dat seama cata dreptate este in aceste cateva randuri "Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.
RăspundețiȘtergereAltii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat."
Sper si vreau sa cred ca sunt si voi fi fericita...